Інституціалізація русинського руху в сучасній Румунії

Abstract

România a fost una dintre ultimele ţări din zona central-estică (împreună cu Slovacia, Polonia, Republica Cehă, Ungaria, Serbia, Croaţia), care a legitimat mişcarea ruteană Aceasta s-a întâmplat în anul 2000, datorită schimbărilor din legislaţia română. De atunci, împreună cu mişcarea naţional-culturală ucraineană, care este reprezentată de Uniunea Ucrainenilor din România, se formează mişcarea etnoculturală ruteană din România. Organizaţia numită «Uniunea Culturală a Rutenilor din România» este condusă de dr. George Firtsak. În ciuda faptului că la recensământul oficial din 2002 s-au declarat ruteni doar 257 de persoane în întreaga ţară, liderul acestei uniuni reprezintă interesele minorităţii rutene în parlament, în cadrul grupului parlamentar al minorităţilor naţionale. În acelaţi tinp, conform spuselor d-lui G. Firtsak, uniunea are mai mult de 1000 de membri în 10 judeţe din România. Menţionăm faptul că tocmai lipsa identităţii rutene în mediul rutean (după Paul Robert Mahochiy) din judeţul Maramureş determină ca mişcarea ruteană din România contemporană să fie aproape inexistentă. Pe baza ultimului recensământ al populaţiei, aici s-au declarat doar 56 ruteni. Încercările de a intensifica mişcarea nu au găsit deocamdată un răspuns adecvat în cadrul intelectualităţii locale. Al IX-lea Congres Mondial al rutenilor din vara anului 2007 a rămas în general în afara atenţiei populaţiei locale. Totodată, în rândul intelectualităţii rurale a judeţului s-a făcut în principal o evaluare critică a acestei acţiuni. Cu toate acestea, Uniunea Culturală a Rutenilor din România a început în ultimii ani o activitate culturală de anvergură: • publicarea revistei «Credinţa Rusină»; • crearea paginii Web a Uniunii Culturale a Rutenilor din România- http:// www.rutenii.ro/ro/; • funcţionarea grupul folcloric «Lastivochka»; • organizarea şcolilor de duminică. Astfel, mişcarea rutenismului în România se manifestă ca o ştafetă a instituţionalizării structurilor comunitare rutene în ţările din Europa Centrală şi de Est. În general, structura mişcării rutene în România este destul de amorfă. De exemplu, comparativ cu Pryashiv (Slovacia), îi lipseşte legimitatea populară, tradiţiile personalităţilor publice, literare, culturale, etc. Prin urmare, specificul mişcării rutene în România nu corespunde vectorilor de mobilizare a liderilor şi a existenţei primordiale a acestora.